Asist (ca invitat) la o discuţie dintr-o reţea socială, unde nişte domni corporatişti se sparg în figuri cu vorbe mari despre segmentul retail şi greşelile care se fac acolo de nu merge, frate, vînzarea! Chestii grele, ce să vă zic, dispunerea la raft, cash-flow, previzionare şi management de stocuri, planuri structurate, dezvoltare şi evoluţie, numai chestii de MBA, toate extrem de teoretice şi, în punctele esenţiale, desprinse radical de realitate – dar este şi un lucru bun, corporatiştii noştri vor feedback.
În discuţia foarte preţioasă a teoreticienilor retail-ului, intervine (cu feedback-ul cerut) un domn care ţine de ceva ani un business în domeniu şi este printre puţinii care rezistă în continuare opresiunilor şi represiunilor crizei. După ce îşi exprimă cu delicateţe o părere, antreprenorul nostru se trezeşte cu feedback la feedback, în care i se explică ce şi cum, şi ce ar mai putea face, eventual, în plus, sau mai corect.
Răspunsul este genial: “Păi, întrucît voi comentaţi şi tot voi răspundeţi, n-are rost să mă mai bag. Cînd vreţi ceva feedback din practică, spuneţi-mi. Pînă atunci, vă las cu teoriile voastre globale, ultraplanetare şi extrasenzoriale…” Ca să mă exprim şi eu pe limba voastră, “Get real, corporatiştilor!”