- Că duşmanii mei se culcă şi se trezesc cu mine în gînd
- Că primul lucru dimineaţa, înainte de a-şi săruta copii şi de a-i spăla la fund, dau refresh ca să vadă ce am mai spus, scris, gîndit
- Că sînt atît de furibunzi, încît trăiesc numai ca să urmărească ceea ce fac
- Că am devenit atît de mult scopul existenţei lor, încît nu mai au timp pentru ei înşişi în această existenţă, ocupaţi fiind cu mine
- Că pînă şi avocaţii/rudele lor s-au săturat de ei atît de mult, încît nu se sfiesc să spună asta şi părtii adverse, la proces
- Că vînînd fiecare greşeală pe care o fac eu (şi fac, pentru că sînt om), mă stimulează să devin o persoană mai bună
- Că îmi generează trafic pe blog
- Că, în furia şi disperarea lor, nu au apucat să bage de seamă că cei din jur le-au văzut demult frustrarea şi rîd de ei pe la spate
- Că, în fine, toată lumea ştie zicala “cîinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia”…
Ştiu că pentru toate astea ar trebui să pară că mă enervez sau că mă supăr, dar nu mă lasă inima să mă prefac . Pur şi simplu, profit de investiţia lor de timp şi de efort.